Displazia de dezvoltare a șoldului (DDS) este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ortopedice întâlnite la nou-născuți și sugari. Diagnosticată la timp, poate fi tratată cu succes în majoritatea cazurilor, permițând copilului să se dezvolte normal și să aibă o viață activă.
Ce este displazia de șold?
Articulația șoldului este formată din capul femurului și cavitatea bazinului (acetabulul), care trebuie să se potrivească perfect pentru a asigura stabilitatea și mișcarea normală.
În displazia de dezvoltare a șoldului, această articulație nu este suficient de bine formată. Capul femural poate fi instabil, poate aluneca parțial din articulație (subluxație) sau, în formele severe, poate fi complet luxat.
Cât de frecventă este?
Displazia de șold afectează aproximativ 1–3% dintre nou-născuți, iar formele ușoare pot fi chiar mai frecvente. Din acest motiv, evaluarea șoldurilor face parte din examinarea ortopedică de rutină în primele luni de viață.
Care sunt factorii de risc?
Există situații în care probabilitatea apariției displaziei este mai mare:
- sexul feminin;
- prezentația pelviană (copilul s-a prezentat cu fesele la naștere);
- antecedente familiale de displazie de șold;
- sarcină cu spațiu redus pentru făt (oligohidramnios sau sarcină gemelară);
- primul copil;
- unele afecțiuni asociate ale aparatului locomotor.
Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă că un copil va avea obligatoriu displazie, dar justifică o evaluare atentă.
Care sunt semnele care pot ridica suspiciunea?
În primele luni de viață, majoritatea sugarilor nu prezintă durere și pot părea complet sănătoși.
Părinții sau medicul pot observa:
- limitarea deschiderii unuia dintre șolduri;
- pliuri asimetrice la nivelul coapselor sau feselor;
- diferență aparentă de lungime între membrele inferioare;
- un „clic” resimțit la examinare (care necesită evaluare medicală).
După începerea mersului, pot apărea șchiopătatul, mersul legănat sau întârzierea mersului.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul se bazează pe:
- examinarea clinică efectuată de medicul ortoped pediatru;
- ecografia de șold, recomandată în primele luni de viață;
- radiografia, utilizată după vârsta la care capul femural începe să se osifice.
Ecografia este o metodă sigură, nedureroasă și fără iradiere, fiind investigația de elecție la sugarii mici.
Când este recomandată ecografia de șold?
În general:
- între 4 și 6 săptămâni de viață pentru sugarii cu factori de risc;
- imediat dacă există suspiciuni la examinarea clinică;
- ori de câte ori medicul ortoped consideră necesară evaluarea.
Cum se tratează?
Tratamentul depinde de vârsta copilului și de severitatea afecțiunii.
În primele luni, cele mai multe cazuri răspund foarte bine la tratamentul cu dispozitive speciale care mențin șoldurile într-o poziție favorabilă dezvoltării normale.
În situațiile diagnosticate tardiv sau în formele severe pot fi necesare:
- imobilizare în aparat gipsat;
- reducerea luxației;
- tratament chirurgical.
Cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu și rezultatele sunt mai bune.
Ce se întâmplă dacă displazia nu este tratată?
Netratată, displazia poate duce în timp la:
- mers anormal;
- diferență de lungime a membrelor;
- durere;
- limitarea mobilității;
- uzura precoce a articulației (coxartroză), uneori încă din perioada adultului tânăr.
Pot părinții preveni agravarea?
Da. Câteva recomandări importante sunt:
- evitați înfășarea strânsă cu picioarele întinse;
- permiteți copilului să își miște liber membrele inferioare;
- utilizați sisteme ergonomice de purtare care susțin coapsele în poziția „M”, atunci când sunt recomandate și folosite corect;
- respectați controalele ortopedice recomandate.
Când este necesar consultul ortopedic?
Programați o evaluare dacă:
- copilul are factori de risc pentru displazie;
- pediatrul observă modificări la examinare;
- există limitarea mișcării șoldului;
- apare o asimetrie evidentă a membrelor sau a pliurilor;
- aveți orice îngrijorare legată de dezvoltarea șoldurilor.
Concluzie
Displazia de dezvoltare a șoldului este o afecțiune care poate fi tratată cu rezultate excelente atunci când este depistată precoce. Examinarea clinică și ecografia de șold efectuate la momentul potrivit permit identificarea rapidă a problemelor și inițierea tratamentului înainte de apariția complicațiilor.
Un consult ortopedic la timp oferă părinților liniște, iar copilului șansa unei dezvoltări normale și a unei copilării active.

